Tinitusul este percepția unui sunet în ureche sau în cap în absența unei surse sonore externe și este descris frecvent ca țiuit, bâzâit, șuierat sau vuiet. Deși apare adesea în contextul hipoacuziei, expunerii la zgomot, dopului de cerumen sau altor afecțiuni otologice, tinitusul poate fi întreținut și de modificări ale modului în care creierul procesează informația auditivă. Cercetările arată că, după reducerea semnalului venit din ureche, pot apărea fenomene de hiperactivitate și reorganizare maladaptativă în căile auditive centrale și la nivelul cortexului auditiv, ceea ce poate contribui la apariția sau menținerea senzației sonore fantomă.
Din punct de vedere medical, tinitusul nu ține doar de ureche, ci și de funcționarea unor rețele cerebrale implicate în percepție, atenție, filtrarea stimulilor și reacția emoțională la simptom. De aceea, la unele persoane, intensitatea suferinței nu este dată doar de sunetul perceput, ci și de felul în care cortexul auditiv și alte regiuni cerebrale îl amplifică, îl monitorizează și îl asociază cu stres, iritabilitate sau insomnie. Tinitusul poate afecta concentrarea, somnul și echilibrul emoțional, iar când este persistent, intens sau asociat cu amețeală ori scădere de auz, este necesară evaluarea de specialitate pentru identificarea cauzei și alegerea conduitei adecvate.
(PBM) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37994052/
„Rezultatele în tinitus după terapia prin fotobiomodulare sunt, în general, pozitive și superioare absenței fotobiomodulării.”
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34119804
„Dovezile privind implicarea sistemului nervos central în tinitus ne-au condus la concluzia că protocolul de tratament al tinitusului ar trebui să includă și PBM transcraniană.”
(NFB) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36257576/
„Toate studiile au arătat că antrenamentul prin neurofeedback pentru tinitus reduce percepția simptomului și consecințele asociate.”
(BFB) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19079954/
„Abordarea noastră terapeutică, care a combinat terapia prin biofeedback cu elemente de CBT, s-a dovedit foarte eficientă în reducerea activării psihofiziologice.”
Tinitusul — perceperea unui sunet în absența unei surse sonore externe — este adesea asociat cu tipare specifice de hiperactivitate la nivelul cortexului auditiv. Brainmapping-ul (brain mapping) poate identifica aceste tipare, oferind o bază obiectivă pentru personalizarea intervenției.
Fotobiomodularea transcraniană este studiată pentru potențialul ei de a sprijini activitatea metabolică în zonele cerebrale implicate în procesarea auditivă.
Biofeedback-ul poate ajuta la reducerea nivelului de stres și anxietate asociat frecvent cu tinitusul, factori care pot amplifica percepția subiectivă a sunetului.
Neurofeedback-ul urmărește antrenarea tiparelor de activitate cerebrală hiperactivă asociate tinitusului, cu scopul de a reduce impactul acestuia asupra calității vieții.
Evaluarea obiectivă prin brainmapping (brain mapping), urmată de intervenție prin fotobiomodulare, biofeedback și neurofeedback, oferă o abordare complementară pentru gestionarea tinitusului, alături de investigațiile ORL și recomandările unui medic specialist.
