Creierul funcționează permanent prin activitatea coordonată a miliarde de neuroni. O parte din această activitate electrică poate fi înregistrată de la nivelul scalpului prin electroencefalografie – EEG. Atunci când semnalul EEG este procesat matematic și analizat din perspectiva distribuției frecvențelor, amplitudinii, puterii și relațiilor dintre diferite regiuni cerebrale, vorbim despre electroencefalografie cantitativă sau qEEG, cunoscută frecvent și sub denumirea de Brainmapping (Brain Mapping).
Harta Creierului utilizează această abordare pentru a obține o imagine funcțională asupra modului în care creierul unei persoane își organizează activitatea în momentul evaluării.
Spre deosebire de investigații precum RMN-ul sau CT-ul, care descriu în principal anatomia creierului, EEG-ul măsoară direct activitatea electrică cerebrală și are o rezoluție temporală foarte mare – de ordinul milisecundelor. qEEG-ul prelucrează matematic aceste semnale și permite reprezentarea lor sub forma unor hărți și indicatori cantitativi.
Ce măsoară, de fapt, brainmapping-ul?
Activitatea cerebrală poate fi analizată în mai multe benzi de frecvență, cunoscute sub denumirile de delta, theta, alpha, beta și gamma.
Fiecare bandă este asociată cu anumite stări și procese neurofiziologice. De exemplu, activitatea alpha este puternic influențată de starea de relaxare și de deschiderea sau închiderea ochilor, în timp ce activitatea beta participă la procesele cognitive active, atenție și procesarea informației.
Important este însă că nicio frecvență nu este în sine „bună” sau „rea”. Interpretarea depinde de regiunea cerebrală, vârstă, stare, context clinic și relația dintre diferitele tipuri de activitate.
Un brainmapping poate analiza:
-puterea absolută și relativă a diferitelor benzi EEG;
-distribuția activității pe diferite regiuni ale scalpului;
-diferențele dintre emisfera stângă și cea dreaptă;
-raporturile dintre anumite benzi de frecvență;
-conectivitatea funcțională și sincronizarea dintre regiuni;
-modificările activității dintre condiția cu ochii deschiși și cea cu ochii închiși;
-anumite caracteristici ale organizării rețelelor funcționale cerebrale.
Analiza frecvențelor și topografia EEG-ului de repaus este un domeniu bine stabilit în cercetarea neurofiziologică, iar IFCN a publicat recomandări specifice privind înregistrarea, eliminarea artefactelor, analiza spectrală, conectivitatea și interpretarea acestor date. (sursă: pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31501011)
Ce poate evidenția o Hartă a Creierului?
Brainmapping-ul poate evidenția tipare de activitate cerebrală diferite de cele așteptate, precum predominanța sau reducerea anumitor frecvențe într-o regiune, asimetrii, modificări de conectivitate sau particularități ale reacției creierului la schimbarea stării de activare.
Astfel de tipare sunt studiate în relație cu procese precum:
atenția și controlul executiv, memoria, procesarea emoțională, somnul, reglarea nivelului de activare cerebrală, performanța cognitivă sau recuperarea după unele afecțiuni neurologice.
Cercetarea modernă continuă să identifice biomarkeri EEG asociați cu diferite funcții cognitive și cu unele afecțiuni neurologice sau neuropsihiatrice. O revizuire sistematică din 2025, de exemplu, a analizat 132 de studii și a identificat mai mulți parametri EEG asociați cu atenția, memoria, controlul cognitiv și simptomatologia neuropsihiatrică. (sursă: ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC12194819)
Există însă o diferență esențială între identificarea unui biomarker și stabilirea unui diagnostic.
Poate brainmapping-ul să pună un diagnostic?
Nu singur.
Un qEEG nu trebuie interpretat după principiul „această hartă înseamnă ADHD” sau „această zonă înseamnă anxietate”.
Aceeași modificare EEG poate apărea în contexte clinice diferite, iar factori precum somnul insuficient, medicamentele, cafeina, starea emoțională, artefactele musculare sau chiar momentul zilei pot modifica înregistrarea.
De aceea, interpretarea corectă trebuie corelată cu istoricul persoanei, simptomatologia, examenul clinic și, atunci când este necesar, cu investigații suplimentare.
Chiar și cercetările foarte recente asupra biomarkerilor qEEG subliniază că există tipare reproductibile, dar heterogenitatea metodologică limitează încă utilizarea unor astfel de markeri ca teste diagnostice autonome.
Atunci de ce este utilă Harta Creierului?
Valoarea ei constă în faptul că adaugă o dimensiune funcțională și obiectivă evaluării.
Două persoane pot descrie aceeași problemă – de exemplu dificultăți de concentrare – dar pot avea profile neurofuncționale diferite. Într-un caz poate predomina activitatea lentă, în altul poate exista hiperactivare rapidă sau o problemă de organizare între diferite regiuni.
Din această perspectivă, brainmapping-ul poate ajuta la formularea unor ipoteze mai precise și la individualizarea unei strategii de intervenție.
În cadrul proiectului Harta Creierului, rezultatele sunt analizate în contextul persoanei și pot fi utilizate pentru orientarea unor intervenții de neuromodulare și autoreglare, atunci când acestea sunt potrivite.
O hartă funcțională, nu o etichetă
Cel mai corect mod de a privi brainmapping-ul este ca pe o fotografie funcțională a activității cerebrale într-un anumit moment.
Nu citește gândurile, nu descrie personalitatea și nu poate prezice cu certitudine comportamentul unei persoane.
Poate însă arăta cum este distribuită activitatea electrică cerebrală, cum comunică anumite regiuni și dacă există particularități care merită analizate în context clinic.
Iar uneori, tocmai această perspectivă face diferența dintre a spune „nu reușesc să mă concentrez” și a începe să înțelegem cum funcționează creierul în spatele acestei dificultăți.
