Fotobiomodularea transnazală — denumită în literatura internațională mai frecvent intranasal (sau transnasal) photobiomodulation — presupune administrarea luminii roșii sau din spectrul infraroșu apropiat (near-infrared) la nivelul cavității nazale, cu ajutorul unui dispozitiv special.
Conceptul pornește de la particularitățile anatomice ale regiunii nazale: mucoasa este foarte bine vascularizată, iar cavitatea nazală se află în apropierea structurilor anterioare ale bazei craniului și a regiunii olfactive.
Comparativ cu fotobiomodularea transcraniană, cercetarea asupra administrării intranazale este mult mai redusă, iar o parte importantă a studiilor clinice a utilizat, de fapt, o combinație de stimulare transcraniană și intranazală. Prin urmare, efectul specific al componentei transnazale nu poate fi întotdeauna separat de efectul întregului protocol. Această distincție este importantă atunci când discutăm realist despre nivelul actual al dovezilor.
Un aplicator prevăzut cu o sursă luminoasă este poziționat la nivelul unei nări și emite lumină cu parametri controlați.
În funcție de dispozitiv și de protocol, lumina poate fi continuă sau pulsată.
Ședința este neinvazivă și nu presupune introducerea profundă a instrumentelor în cavitatea nazală. Aplicatorul rămâne la nivelul porțiunii anterioare a nasului.
Protocolul poate include fotobiomodulare transnazală singură sau, mai frecvent în cercetarea neurologică actuală, o combinație de stimulare transcraniană și transnazală.
Sunt câteva mecanisme candidate, iar unele sunt încă incomplet elucidate.
Un mecanism este reprezentat de absorbția energiei luminoase de către cromofori celulari și moleculari ai metabolismului mitocondrial, asemănător principiilor generale ale fotobiomodulării.
Un alt aspect ține de difuzia luminii în țesut. Modele recente sugerează că lungimea de undă, puterea și anatomia locală influențează semnificativ distribuția energiei administrate intranazal. [1]
În plus, cercetarea începe să exploreze efecte care depășesc simpla penetrare directă a fotonilor. Un studiu publicat în 2026 a utilizat imagistică prin rezonanță magnetică funcțională pentru a examina dinamica circulației cerebrale după expunerea transcraniană fotobiomodulatorie. Cercetătorii au observat modificări acute ale dinamicii fluxului sangvin cerebral, într-o direcție clară. [2]
Este important să subliniem că acestea sunt mecanisme aflate în cercetare, nu indicații terapeutice deja demonstrate.
Una dintre primele serii clinice publicate în domeniul tulburărilor cognitive a utilizat PBM transcraniană combinată cu PBM intranazală la persoane cu demență ușoară până la moderată și a raportat îmbunătățiri cognitive și comportamentale. Studiul a inclus cinci pacienți, astfel încât rezultatele au avut în principal rolul de a justifica cercetări mai ample. [3]
A urmat un alt studiu pilot asupra combinației transcranian + intranazal, administrată la domiciliu. [4]
Un studiu randomizat asupra adulților vârstnici sănătoși a investigat doze diferite de PBM transcraniană și intranazală și a evaluat modificările cognitive și ale conectivității cerebrale funcționale. [5]
În 2026 a fost publicat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu sham, asupra persoanelor cu „brain fog” post-COVID, utilizând PBM transcraniană împreună cu cea intranazală. Acest tip de cercetare arată că metoda a trecut de la o etapă exclusiv teoretică și este evaluată în studii clinice controlate. [6]
Un studiu pilot randomizat publicat în 2026 a combinat stimularea transcraniană electrică (tDCS) cu fotobiomodulare intranazală în infraroșu apropiat la persoane cu tulburare cognitivă ușoară sau boala Alzheimer și a raportat îmbunătățiri cognitive. Pentru că au fost aplicate două intervenții concomitente și numărul participanților a fost mic, rezultatul nu demonstrează eficiența independentă a fotobiomodulării intranazale. [7]
Acestea ilustrează foarte bine situația actuală a domeniului: rezultate interesante, dar necesitatea unor studii mai mari și a unor protocoale standardizate.
Nu.
Cele două căi de administrare sunt diferite și trebuie evaluate separat, chiar dacă pot fi utilizate împreună.
Transcranian înseamnă aplicarea luminii prin scalp și craniu. Transnazal sau intranazal înseamnă aplicarea sursei luminoase în regiunea nazală.
Într-un protocol combinat, obiectivul poate fi stimularea creierului prin mai multe căi și distribuirea diferită a energiei.
O discuție de eligibilitate poate fi utilă în special atunci când o persoană este interesată de PBM pentru un obiectiv neurologic, cognitiv sau de neuromodulare și dorește să afle dacă există argumente științifice rezonabile pentru utilizarea metodei în situația sa particulară.
Evaluarea trebuie să ia în calcul:
Fotobiomodularea este dependentă de doză.
Lungimea de undă, energia, durata, frecvența pulsului și intervalul dintre ședințe pot modifica răspunsul biologic.
De aceea, principiul „mai mult înseamnă mai bine” nu este aplicabil.
Vezi si: Serviciile noastre Știința din spatele metodei Fotobiomodularea transcraniană
Este o variantă de fotobiomodulare în care lumina în infraroșu apropiat este aplicată la nivelul cavității nazale, printr-un dispozitiv special. Ideea este că zona nazală oferă o cale de acces mai directă spre structuri profunde, cu mai puțin țesut de traversat decât prin scalp. Este non-invazivă: nu implică radiații și nu încălzește țesutul.
Dispozitivul se poziționează la nivelul nărilor, iar ședința durează de obicei câteva minute. Stai relaxat, nu trebuie să faci nimic special și nu se simte durere. Unii oameni descriu o senzație ușoară de căldură sau de relaxare.
Nu. Nu sunt înțepături și nu apare durere. Cel mai des se simte o căldură blândă sau nimic deloc. Dacă apare orice disconfort, spui echipei și se oprește imediat — ședința nu se „forțează”.
Nu există un număr universal. Protocolul se stabilește individual, în funcție de evaluarea inițială (qEEG) și de obiectivul tău, iar răspunsul diferă de la persoană la persoană. De asta recomandăm o reevaluare pe parcurs, ca să vedem dacă direcția e cea bună.
Notă: acest articol are scop educativ. Nu înlocuiește consultul medical și nu reprezintă o promisiune de tratament.
[1] Van Lankveld H, et al. Simulation-based dosimetry of transcranial and intranasal photobiomodulation of the human brain: the roles of wavelength, power density, and skin tone. 2025. PMC12339309.
[2] Studiu fMRI asupra răspunsului circulației cerebrale după fotobiomodulare (2026) — citare de confirmat cu autorul.
[3] Saltmarche AE, Naeser MA, Ho KF, Hamblin MR, Lim L. Significant Improvement in Cognition in Mild to Moderately Severe Dementia Cases Treated with Transcranial Plus Intranasal Photobiomodulation: Case Series Report. Photomed Laser Surg. 2017;35(8):432–441. PMID 28186867.
[4] Chao LL. Effects of Home Photobiomodulation Treatments on Cognitive and Behavioral Function, Cerebral Perfusion, and Resting-State Functional Connectivity in Patients with Dementia: A Pilot Trial. Photobiomodul Photomed Laser Surg. 2019;37(3):133–141. PMID 31050950.
[5] Studiu randomizat pe adulți vârstnici sănătoși, doze diferite de PBM transcraniană și intranazală — citare exactă de confirmat.
[6] Photobiomodulation for Cognitive Dysfunction (Brain Fog) in Post-COVID-19 Condition: A Randomized Sham-Controlled Pilot Trial. 2026. doi:10.1101/2025.07.24.25331961
[7] Woźniak-Mitał J, Rasmus P, Strombek-Milczarek M, et al. The Impact of Transcranial Direct Stimulation Therapy Combined with Intranasal Near-Infrared Stimulation on Cognitive Performance in Patients with Mild Cognitive Impairment and Alzheimer’s Disease: A Pilot Randomized, Double-Blind, Placebo-Controlled Study. Neurol Ther. 2026;15:1511–1522. doi:10.1007/s40120-026-00927-x
[8] Referință de identificat — marcaj „PubMed” rămas fără sursă în manuscris (înainte de paragraful de sinteză).
